Urmare a adoptării Legii nr. 243 din 28.07.2022, Codul muncii a suportat peste 30 de modificări și completări.
Cu regret, la elaborarea proiectului acestei legi nu s-a ținut cont de practica elaborării și înaintării propunerilor de amendare a Codului muncii prin intermediul grupului de lucru tripartit creat sub egida Ministerului Muncii și Protecției Sociale din reprezentanți ai partenerilor sociali (Guvern, Sindicate, Patronate), care are menirea examinării și înaintării unor asemenea propuneri, dacă reprezentanții partenerilor sociali au convenit.
Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative a fost înaintat, cu titlu de inițiativă legislativă (nr. 146 din 20.04.2022), de un grup de deputați în Parlamentul Republicii Moldova. Proiectul de lege cuprindea mai multe prevederi care afectau semnificativ drepturile și interesele de muncă ale salariaților.
Un aspect important care necesită a fi menționat este faptul că, la insistența sindicatelor, o mare parte a propunerilor de modificare din proiectul de lege respectiv au fost transmise pentru expertiză Biroului Internațional al Muncii (BIM), fapt care a contribuit semnificativ la revizuirea lor, iar unele chiar au fost excluse din proiectul de lege.
Astfel, deși, varianta inițială a proiectului de lege țintea doar interesele angajatorilor și a investitorilor străini, urmare a implicării active a sindicatelor, inclusiv în cadrul consultărilor publice organizate de Comisia parlamentară protecție socială, sănătate și familie (s-a participat la 6 runde de consultări publice), o mare parte din propunerile care afectau drepturile și garanțiile salariaților au fost revizuite în scopul asigurării unui echilibru de interese a partenerilor sociali, iar unele au fost excluse din proiectul de lege.
Dintre cele mai importante propuneri la care s-a renunțat datorită argumentelor sindicatelor și constatărilor BIM, menționăm doar următoarele:
– stabilirea dreptului angajatorului de a concedia salariații pentru încălcarea repetată a disciplinei de muncă, inclusiv după expirarea validității primei sancțiuni;
– stabilirea dreptului angajatorului de a alege între restabilirea salariatului la locul de muncă sau plata unei compensații, în cazul unei concedieri declarată ilegală;
– stabilirea dreptului angajatorului la emiterea ordinului de concediere a salariatului care se află în concediul medical;
– obligația salariatului de a preaviza angajatorul cu 2 luni înainte, dacă dorește să revină înainte de termen din concediul pentru îngrijirea copilului;
– excluderea garanției privind stabilirea sporului de minimum 50 la sută din salariu pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent;
– excluderea completă a interdicției privind stabilirea perioadei de probă pentru salariații angajați prin concurs;
– stabilirea dreptului angajatorului la achitarea tuturor plăților salariale în cazul demisiei salariatului, în ziua de plată a salariului pentru toți salariații unității.
Dintre cele mai semnificative propuneri ale sindicatelor pentru modificarea Codului muncii, care au fost susținute și adoptate de legiuitor, pot fi enumerate următoarele:
– stabilirea acțiunii (valabilității) contractului colectiv de muncă, inclusiv în cazul intentării procedurii de insolvabilitate a unității (a se vedea alin. (51) al art. 33 din Codul muncii);
– stabilirea unei limite pentru încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată (cel mult 3 contracte, care cumulativ nu vor depăși 60 de luni) – (a se vedea alin. (3) și (4) ale art. 55 din Codul muncii);
– stabilirea interdicției aplicării perioadei de probă pentru persoanele angajate prin concurs, în temeiul unor legi speciale (a se vedea lit. c) a art. 62 din Codul muncii);
– stabilirea dreptului salariatului la remunerare pentru munca prestată, inclusiv în cazul în care contractul individual de muncă a fost declarat nul (a se vedea alin. (6) al art. 84 din Codul muncii);
– stabilirea obligativității angajatorului la plata orelor libere acordate pentru compensarea orelor de muncă suplimentare (a se vedea alin. (8) al art. 104 și alin. (22) al art. 157 din Codul muncii);
– stabilirea modului de calculare a duratei concediului de odihnă anual proporțional timpului lucrat într-un an de muncă (a se vedea art. 1141 din Codul muncii);
Modificările și completările adoptate prin Legea nr. 243 din 28.07.2022, asupra cărora sindicatele s-au expus categoric împotriva susținerii lor, se referă la:
– stabilirea clauzei de neconcurentă (a se vedea art. 531 din Codul muncii);
– stabilirea duratei perioadei de probă până la 6 luni pentru toate categoriile de salariați, cu excepția muncitorilor necalificați (a se vedea alin. (1) al art. 60 din Codul muncii);
– stabilirea procedurii de evaluare a salariatului și a dreptului angajatorului la concedierea salariatului pe motivul constatării îndeplinirii nesatisfăcătoare, a indicatorilor de performanță individuală (a se vedea alin. (1), lit. e) din art. 86 și art. 2112 – 2115 din Codul muncii);
– plafonarea compensației pentru prejudiciul cauzat de angajator prin eliberarea nelegitimă a salariatului, la numai 12 salarii medii lunare a salariatului (a se vedea lit. a) a alin. (2) al art. 90 și lit. b) a alin. (1) al art. 330 din Codul muncii).
